fiziopatologie

Oxigenul este molecula fara de care viata nu ar fi posibila. Jocul dintre formele oxigenului sta la baza unui echilibru metastabil prin care se creaza energie esentiala functionarii organismelor vii. Respiratia celulara de la nivel mitocondrial transforma molecula de glucoza in cadrul lantului respirator in 32 de molecule de ATP, apa si bioxid de carbon.
Saltul electronilor de-a lungul membranelor mitocondriale determina scapari ale acestora si implicit generare de radicali liberi. Organismele vii detin un mecanism impresionant de control al nivelului radicalilor liberi. Cu toate acestea, celula vie din organismul uman dependenta de oxigen se afla intr-un echilibru fragil. Trecerea timpului, scaparea elecronilor si epuizarea mecanismelor de aparare impotriva radicalilor liberi determina intr-un final epuizarea celulei si evolutia inexorabila catre apoptoza.
Cunoasterea acestor mecanisme dau imaginea de ansamblu asupra miracolului vietii si al realitatii crude a efemeritatii fiintelor vii. Nu putem sa nu luam in considerare faptul ca procesul de imbatranire poate fi incetinit, ca mecanismele de combatere a radicalilor liberi pot fi optimizate si ca molecula de ozon detine un rol cheie in inclinarea balantei in favoarea unui efect antiageing notabil.

STRESUL OXIDATIV reprezinta dezechilibrul raportului dintre pro-oxidanti si radicali liberi versus sistemul antioxidant. Este responsabil de numeroase patologii precum: ateroscleroza, diabetul, neoplaziile, patologiile neurodegenerative, hipertensiunea arteriala, poliartrita reumatoida si procesele generale de imbatranire.
Imbatranirea, fenomenul care nu iarta nicio fiita vie este un proces caracterizat de acumularea unor molecule toxice si de o reducere progresiva a proceselor de reparare si intretinere.

Organismul uman detine un sistem foarte complex de antioxidanti care tamponeaza radicalii liberi generati in cadrul proceselor biologice. Printre acestea notam:
Glutation
Ssuperoxiddismutaza
Catalaza
Albumina (-SH)
Acid uric
Ascorbat
Cisteina
Taurina
Vitamina E
Vitamina A si β-caroten
Ubichinone
Acid α-lipoic
Bilirubina

Proprietati biochimice
Ozonul reactioneaza instantaneu cu lichidele biologice cu formarea de: lipoperoxizi, hidroxiperoxizi, radicali peroxilici, tiolici, aldehide, produsi cu rol de mesageri secunzi astfel incat ozonoterapia poate fi considerata rezultatul unui stres oxidativ acut calculat.
Prin generarea de radicali liberi, apa oxigenata si radical hidroxil, ozonul are efecte imediate asupra endoteliului, lipoproteinelor, proteinelor plasmatice, antioxidantilor, eritrocitelor, limfocitelor, monocitelor, granulocitelor, trombocitelor.
Actiunea asupra eritrocitelor
Ozonul activeaza GSH (Glutation) reductaza prin consumul NADPH-ului pentru a compensa scaderea GSH. Administrarea sub forma de autohemotransfuzie mare (AHTM) a ozonului determina cresterea consecutiva de ATP intraeritrocitar evident dupa o serie de 13 AHTM datorita eritrocitelor noi, mai active si totodata si prin cresterea glicolizei.

Actiunea asupra leucocitelor
-Eliberarea de IFN-γ, TNF-α, IL-2, IL-6 (Bocci, 1993, 1994, 1999)
-Sinteza proteica: H2O2 activeaza factorul nuclear KB (IFN-γ, TNF-α, IL-1, IL-6, IL-8) e AP-1 (colagenaza, TGF-β, IL-2) (Henkel, 1994; Whisler, 1998; Tatla, 1999)
-Proteina Mx indusa de IFN- α (Bocci, 1994)
Ozonul are un mecanism similar de actiune cu cel determinat de anticorpi.
Acestia genereaza, prin calea oxidarii apei, H2O2 si O3, ambele cu efect bactericid, prin actiunea fagocit oxidazei (Phox), mieloperoxidazei (MPO) si IgG.
Actiunea bactericida si virustatica
Studii care au folosit O3 + tazobactam/piperacillina au demonstrat reducerea letalitatii din peritonitele polimicrobiene la sobolan (Schulz, 2005). In plus, ozonul reduce complicatiile post-operatorii in chirurgia toracica la pacientii cu TBC (Dobkin VG, Probl Tuberk, 2001). De asemenea, reduce letalitatea si leucocitoza in peritonitele post-operatorii (Kudriavtsev EP, Khirurgiia, 1997) .
Un aspect foarte important si cu aplicatii multiple este faptul ca ozonul nu determina rezistenta, oferind posibilitatea unui tratament de rezerva in cazul pluriantibiotico rezistentei si mai ales dezvoltarii rezistentei la antibioticele considerate de rezerva, ultima linie in terapia infectiilor nosocomiale!
Sintetizand ozonoterapia are urmatoarele actiuni:
-Bactericid indirect: creste FAGOCITOZA
-Bactericid- virustatic direct: produce Radicali liberi care lizeaza membranele celulare bacteriene
-Creste perfuzia locala, creste transportul si distributia de substante si medicamente catre tesuturi
-Stimuleaza activitatea osteoclastica/blastica cu rol in remodelarea osoasa dupa fracturi si in osteoporoza
Actiunea asupra trombocitelor
-stimuleaza sinteza si creste disponibilitatea de ATP
-stimuleaza producerea de factori de crestere (PDGP, TGF-β, bFGF, HGF, EGF e VEGF)
-creste vascularizarea
-stimuleaza cicatrizarea plagilor fara cheloide
-scade agregarea plachetara la concentratii de peste 70μg/ml, avand efect antitrombotic
Actiunea asupra metabolismului lipidic
- scade colesterolul total, nivelul de LDL si de trigliceride si creste nivelul de LDL

-->

Ø

Actiune asupra endoteliului
-Stimuleaza eliberarea de oxid nitric (NO.) dupa 14-16 h dupa GAET (Bocci, 1998)
-H2O2 format stimuleaza eliberarea de VEGF (Chua, 1998)
-Determina eliberare locala de CO cu activarea consecutiva a guanilat ciclazei avand ca efect vasodilatatia
Efecte asupra fibrei nervoase
Prin cresterea disponibilitatii de ATP si scaderea ischemiei fibra nervoasa isi revine mai rapid. Patologii nervoase determinate de compresie sau ischemie beneficiaza de rezultate interesante.
Efecte asupra celulelor stem
-creste aportul de factori trofici
-efect mitogen pe cel. stem periferice
-creste recrutarea de celule stem




-->

-->