Oxigenul, paradoxul vietii terestre. Cum functioneaza ozonoterapia si de ce este atat de eficienta?

Oxigenul este un element indispensabil intretinerii vietii. El este folosit in cadrul procesului de respiratie celulara si pentru apararea impotriva microorganismelor prin generarea de specii reactive de oxigen-radicalii liberi.
Toate organismele vii care respira folosesc oxigenul pentru transformarea glucozei in cadrul procesului de respiratie celulara. In lantul respirator celular se nasc si speciile reactive de oxigen,asa numitii „radicali liberi” ai oxigenului.
Radicalii liberi ai oxigenului sunt specii moleculare cu o durata de viata extrem de scurta, foarte reactivi care au tendinta de a reactiona cu toate moleculele dintr-o celula care sunt capabile sa cedeze un radical H+, pentru a se stabiliza. In urma acestui proces sunt afectate toate moleculele biologice, in special cele structurale lipidice cu duble legaturi sau proteice cu grupari –SH sau –NH2.

Asfel ca,orice organism viu se naste, creste si se dezvolta apoi intra intr-un proces de degenerare si moare. 
Oxigenul este elementul paradoxal al vietii: fara de el viata nu este posibila, dar el este cel care sta la baza declinului organismului prin degradarea structurilor sale de catre speciile reactive de oxigen care reusesc intr-un final sa depaseasca mecanismele de aparare impotriva acestora.
Celulele vii sunt dotate cu un aparat antioxidant,bine pus la punct al carei cheie de bolta o reprezinta molecula de glutation. 

Glutationul este un polipeptid capabil sa se oxideze si sa se reduca foarte usor tamponand radicalii liberi si protejand structurile celulare de agresivitatea acestora. Rezerva de glutation este refacuta constant de catre organism si depinde de aportul de aminoacizi necesari pentru sinteza lui, dar si de nivelul de stres oxidativ la care este supus organismul. 
Ozonul este o forma moleculara a oxigenului cu trei atomi, instabila care are tendinta de a interactiona cu alta molecula pentru a ajunge la o forma stabila, fiind considerat un radical liber al oxigenului.
Ozonoterapia, prin stresul oxidativ pe care il genereaza, creste  activitatea enzimelor care produc glutationul si il mentin in starea redusa adica eficienta din punct de vedere oxido-reducator, enzime numite glutation reductaza si glutation peroxidaza.

Un stres oxidativ acut si calculat, asa cum este terapia cu oxigen-ozon poate creste nivelele de glutation celular mentinand un nivel inalt de aparare impotriva radicalilor liberi.

Avand in vedere faptul ca ozonoterapia interfera cele mai intime mecanisme de aparare impotriva radicalilor liberi,crescandu-le activitatea, aceasta terapie poate fi considerata cea mai eficienta terapie antiageing (antiimbatranire) existenta la momentul actual, reusind sa intarzie fenomenele de imbatranire celulara.

Toate bolile degenerative au la baza acumularea unor molecule toxice si o reducere progresiva a proceselor de reparare si intretinere. De fapt evolutia fireasca a oricarui organism viu este de a dezvolta boli degenerative (ateroscleroza, diabet, hipertensiune arteriala, patologii neurodegenerative, patologii degenerative articulare, neoplazii) odata cu inaintarea in varsta, mai repede sau mai tarziu, in functie de factori genetici, dar si de mediu (conditii de mediu fizico-chimice, alimentatie, poluare etc). 
Ozonoterapia, fara a fi un panaceu, poate fi aplicata cu rezultate foarte bune in toate patologiile degenerative, cu eficienta maxima in stadiile incipiente.

Organismele vii produc molecule de ozon
 Studiile efectuate in perioada 2002-2004 (Wentworth si colab.) tind sa includa oxigenul triatomicin grupul speciilor reactive ale oxigenului. Pe langa H2O2 si radicalii superoxid, ozonul este folosit de sistemul de aparare oxidativ impotriva infectiilor, distrugand membranele lipidice si structurile proteice bacteriene si virale. Totodata, ozonul se elibereaza in organismele vii, in cantitati mici, alaturi de alte specii reactive de oxigen ca raspuns la inflamatie-cea mai comuna reactie de aparare a unui organism viu la o agresiune fizica, chimica,bacteriana sau virala.

Daca mai exista voci in lumea medicala care sa conteste ozonoterapia,  studiile recente aduc toate dovezile cu privire la eficienta acesteia prin studii in vitro si in vivo initiate in anii '80 de parintele ozonoterapiei moderne fiziopatologul Velio Bocci si continuate de medici si cercetatori din toata lumea. In Romania, la momentul in care am initiat mediatizarea ozonoterapiei, medici care initial au contestat valoarea acesteia au ajuns sa o includa in practica medicala curenta si chiar sa o promoveze intens.

Dr. Constantinescu Rasvan
Medic specialist recuperare, medicina fizica si balneologie
www.ozonoterapeut.ro
0765483425

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu